Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie un recurs in interesul legii in materie civila.
In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la “stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului in cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior aparitiei Legii nr. 239/2009″.
Urmare sesizarii nr. 509/A din 16.02.2011 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Iasi, s-a verificat jurisprudenta la nivelul intregii tari, constatandu-se ca in solutionarea cauzelor avand ca obiect stabilirea indemnizatiei pentru cresterea celui de-al doilea sau a urmatorilor copii nascuti din sarcini multiple, practica judiciara este neunitara.
Astfel, instantele de contencios administrativ, in contestatiile formulate impotriva deciziilor de stabilire a indemnizatiilor pentru cresterea copiilor nascuti din sarcini multiple, emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 239/2009, au pronuntat solutii diferite, atat sub aspectul posibilitatii acordarii unei indemnizatii pentru fiecare copil, incepand cu cel de-al doilea, cat si sub aspectul cuantumului acestei indemnizatii.
• Unele instante de judecata au apreciat ca indemnizatia pentru al doilea si urmatorii copii nascuti din sarcina multipla, anterior adoptarii Legii nr. 239/2009, este de 600 lei pentru fiecare copil, incepand cu cel de-al doilea, pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani.
In argumentarea acestei opinii, s-a retinut ca din expunerea de motive a OUG 148/2005, norme de interpretare oficiala si obligatorii, rezulta ca adoptarea acestui act normativ a fost determinata de necesitatea imbunatatirii echilibrului social – economic al familiei, prin sustinerea acesteia in vederea cresterii copilului, in scopul stimularii cresterii natalitatii si diminuarii fenomenului de abandon al copiilor.
Prin urmare, scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativ precizeaza clar ca beneficiarul final al acestei forme de protectie sociala este copilul, astfel incat, eventualele inechitati decurgand dintr-o interpretare formala sau literala a textului reglementator, trebuie analizate in raport cu acesta, ca titular de drepturi.
S-a considerat ca prin acordarea unei singure indemnizatii, indiferent de numarul de copii rezultati dintr-o singura nastere se creeaza o discriminare nejustificata intre copii nascuti si copiii adoptati sau aflati intr-una dintre celelalte situatii prevazute de art. 5 alin. (2) din OUG 148/2005 (dati in plasament ori sub tutela).
In acest sens, au fost retinute si considerentele care au stat la baza solutiilor instantelor de contencios administrativ date asupra exceptiilor de nelegalitate privind dispozitiile art. 2 alin. (3) din Hotararea de Guvern nr. 1825/2005 si art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 1025/2006 privind Normele metodologice de punere in aplicare a ordonantei, in sensul ca, definind „nasterea” ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, normele metodologice completeaza in mod nelegal actul normativ de o forta juridica superioara, respectiv, OUG 148/2005.
Astfel, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 si art. 6 din ordonanta (in forma anterioara Legii nr. 239/2009), indemnizatiile se acorda in considerarea fiecaruia dintre copiii nascuti din sarcini gemelare sau multiple, fiind vorba despre un drept care se raporteaza la interesul superior al copiilor, iar nu la contributia de asigurari sociale a parintilor.
• Alte instante de judecata au considerat, dimpotriva ca nu se poate acorda o alta indemnizatie pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina multipla, incepand cu cel de-al doilea, intrucat din analiza in ansamblu a OUG 148/2005, rezulta ca scopul a fost de a sustine familia in vederea cresterii copilului, indemnizatia nefiind un drept al copilului, ci al parintelui, suplinind astfel, veniturile pe care parintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru cresterea copilului.
Astfel, s-a retinut ca potrivit art. 5 din OUG 148/2005, de indemnizatie, beneficiaza oricare dintre parintii firesti ai copilului, daca indeplineste conditiile prevazute de art.1 si daca depune inscrisurile prevazute de art. 8.
Din continutul art. 1 si al art. 8 din ordonanta, rezulta ca pot beneficia de indemnizatie, doar parintii care au realizat timp de 12 luni, anterior datei nasterii copilului, venituri supuse impozitului pe venit, ceea ce denota ca indemnizatia suplineste venitul parintelui aflat in concediu de crestere a copilului.
Daca indemnizatia ar fi fost prevazuta ca un drept al copilului, conditia ca anterior datei nasterii, parintele sa fi realizat venituri, nu mai era inserata in actul normativ si s-ar fi dispus plata indemnizatiei pentru fiecare copil, indiferent daca parintele a realizat sau nu venituri.
Singurul drept inscris in favoarea copilului este alocatia reglementata de art. 4 din OUG 148/2005, alocatie care se acorda pentru fiecare copil, astfel incat, in situatia sarcinilor multiple, fiecarui copil i se cuvine o alocatie, in cuantumul prevazut de acest articol.
Este adevarat ca pentru cresterea a doi sau mai multi copii se impun cheltuieli mai mari, dar instanta este tinuta a aplica ordonanta, in forma in vigoare si doar legiuitorul este in masura sa modifice legea atunci cand apreciaza ca nu este in acord cu situatia economica, sociala sau cu normele europene.
Prin urmare, instantele au apreciat ca indemnizatia prevazuta de art. 1 din OUG 148/2005 se acorda raportat la nastere, iar nu la numarul de copii rezultati din aceasta.
• De asemenea, exista si opinia conform careia, indemnizatia pentru cresterea tuturor copiilor nascuti din sarcini gemelare este in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei fiecare, pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 239/2009 si de 600 lei dupa acest moment, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de sarcina.
In argumentarea acestei opinii s-a retinut ca, desi este adevarat ca art. 1 din OUG 148/2005 prevede ca indemnizatia este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului si nu un drept cuvenit copilului sau copiilor, iar din interpretarea restrictiva a acestui text ar rezulta ca indemnizatia este unica, indiferent de numarul de copii nascuti la o singura nastere, ci reprezinta un drept cuvenit celui aflat in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani, totusi, fata de scopul reglementarii, astfel cum acesta este exprimat in preambulul ordonantei de urgenta, se constata ca indemnizatia a fost prevazuta pentru sustinerea familiei, in vederea cresterii copilului.
Ca atare, fiind un drept cuvenit copilului, cresterea a doi copii implica drepturi pentru fiecare dintre acestia.
In forma modificata prin Legea nr. 239 din 18 iunie 2009, la art. 2 se prevede faptul ca, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o sarcina gemelara sau multipla se adauga la indemnizatia deja stabilita la art. 1, suma de 600 lei.
Astfel, pana la data de 18 iunie 2009, cu respectarea principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, s-a considerat ca partea trebuie sa beneficieze, in plus, fata de indemnizatia de 85% din media veniturilor obtinute pe ultimele 12 luni anterioare nasterii, de inca o indemnizatie in acelasi cuantum si pentru cel de al doilea copil, urmand ca, de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 239/2009, sa fie acordate indemnizatii plafonate la suma de 600 lei, avand in vedere ca legiuitorul a prevazut acest cuantum, in mod expres, pentru cel de al doilea copil si urmatorii, nascuti dintr-o sarcina multipla.
Procurorul general al Romaniei apreciaza primul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii si solicita admiterea recusrului in interesului legii si pronuntarea unei decizii in aceasta chestiune de drept.
Sursa: Ministerul Public
