Puţini împrumutaţi aflaţi în dificultate financiară ştiu că în Codul de procedură civilă există un articol clar privind prescripţia creditelor bancare, acesta putând fi invocat însă doar în situaţia în care instituţiile financiare nu au efectuat niciun demers pentru recuperarea sumelor restante.
Potrivit articolului 705 din Codul de Procedură Civilă, prezentat recent de specialiştii de la avocat.net, „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie fiind de 10 ani.
„Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”, se arată la alineatul 2 al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă.
Altfel spus, împrumutaţii pot folosi prescripţia împotriva creditorului bancar, invocând în faţa instanţei pasivitatea acestuia, dezinteresul băncii de a executa contractul de credit.
Concret, în cazul în care au trecut mai bine de trei ani de când s-a făcut ultima plată a ratei aferente creditului, iar banca dă debitorul în judecată pentru a cere executarea silită, împrumutatul poate invoca în faţa instanţei termenul de prescripţie, blocând procedura.
Calculul termenului de prescripţie se face ţinând cont nu numai de articolul 705 din Codul de procedură civilă, ci şi de legislaţia bancară.
Astfel, dacă în contractul de credit nu este stipulat termenul la care banca poate declara scadenţa anticipată, atunci termenul de prescripţie este de 60 de zile de la ultima plată, însemnând, potrivit specialiştilor de la avocat.net, că dreptul băncii de a cere executarea silită se naşte fie conform contractului, fie la 60 de zile de la plata ultimei rate lunare, „iar în acest caz termenul de prescripţie se va calcula cu adăugarea celor 60 de zile la termenul de 3 ani”.
Sursa: Curierul National
