Taxele pentru serviciile publice de radio şi televiziune au fost instituite prin Hotărârile de Guvern (HG) nr. 977 şi 978/2003. Potrivit art. 1 din textele menţionate, persoanele fizice cu domiciliul în România, cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio/tv, au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune.
Aceeaşi obligaţie este instituită şi pentru persoanele juridice (art. 3). Taxele radio-tv sunt colectate de furnizorii de energie electrică (art. 5, alin. 1), iar cei care îşi asigură pe cont propriu energia electrică sunt obligaţi să le achite direct către Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Societatea Română de Televiziune (SRTV), în baza aceloraşi HG (art. 5, alin. 2). GdS a arătat deja („Taxa TV, scandal cu repetiţie“ – 31 iulie 2014) că Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV (art. 40, alin. 2-3) obligă persoanele fizice şi juridice să plătească aceste taxe „în calitate de beneficiari ai acestor servicii“. Persoanele fizice pot fi scutite de plata taxei radio-tv dacă declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio/tv (art. 1). În schimb, persoanele juridice sunt obligate să plătească această taxă indiferent dacă deţin sau nu receptoare radio/tv.
Firmele au scăpat de taxă
În două cazuri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anulat taxele radio şi TV pentru firme (Decizia nr. 2012/9 aprilie 2009 şi Decizia nr. 607/3 februarie 2011). SRTV susţine că deciziile ÎCCJ nu anulează obligaţia firmelor de a plăti taxa TV, deoarece aceasta este instituită printr-o lege organică. Curtea Constituţională a României (CCR) s-a pronunţat şi ea asupra acestei probleme.
Printr-o decizie din 29 octombrie 2013, CCR a constatat că dispoziţiile art. 40, alin. (3), din Legea nr. 41/1994 „sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii“. Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, taxa este definită ca suma plătită de o persoană fizică sau juridică „pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public“. CCR a constatat că, „spre deosebire de impozit, în cazul taxelor beneficiarul este direct, astfel, cel care plăteşte taxa se va bucura în mod imediat de plata efectuată, primind serviciul solicitat“.
Decizia CCR este în vigoare din 7 ianuarie 2014. Potrivit Constituţiei României (CR), „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei“ (art. 147, alin. 1).
Sursa: Curierul National
