Reglementarea PFA-urilor, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6 din 7 aprilie 2015, nepublicată până la acest moment, permite din păcate Fiscului să reinterpreteze foarte uşor independenţa pe care o PFA trebuie să o aibă faţă de beneficiarul serviciilor, şi să reconsidere veniturile obţinute ca fiind venituri salariale, stabilind astfel şi taxe şi impozite suplimentare.
Astfel, actul legislativ prevede că „activitate independentă este orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:
4.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
4.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
4.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
4.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
4.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
4.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
4.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii”.
Condiţii greu, dacă nu imposibil de îndeplinit
Analizând activitatea PFA-urilor, considerăm că pentru majoritatea acestora este puţin probabil să poată îndeplini mai mult de trei condiţii, şi anume cele de la punctele: 4.3., 4.5., respectiv 4.7.
Realitatea desfăşurării relaţiilor contractuale dintre o PFA şi beneficiarul său va suporta întotdeauna reinterpretări referitor la:
4.1. Libertatea de a alege locul de muncă, modul de desfăşurare a activităţii şi a programului de lucru, acestea fiind condiţii cumulate. Va fi simplu pentru autoritatea fiscală să dovedească neîndeplinirea unei părţi din această condiţie, atât timp cât specificul unei activităţi poate impune ca aceasta să se desfăşoare, chiar şi parţial, în sediul beneficiarului ori într-un anumit interval orar.
4.2. Libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi. În unele companii, această clauză poate să nu fie acceptabilă; de asemenea, anumite PFA-uri au un singur client pe perioade foarte lungi de timp.
4.4. Utilizarea patrimoniului – folosirea sediului clientului, a serverelor şi a wifi-ului acestuia vor naşte semne de întrebare.
4.6. PFA-urile din IT nu practică profesii liberale astfel încât să aibă corpuri profesionale cu rol de reglementare sau supraveghere, deci nu vor putea îndeplini vreodată această condiţie.
Sursa: Curierul National
