Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri adoptata de Romania prin Legea 24/1991 prevede ca vinzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate, calitate si tip corespund celor prevazute in contract si al caror ambalaj sau conditionare corespunde celui prevazut in contract.
In afara de cazul in care partile au convenit altfel, marfurile nu sunt conforme cu contractul decat daca:
a) sunt adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa, expres sau tacit, la cunostinta vanzatorului, in momentul incheierii contractului, in afara de cazul in care rezulta din imprejurari ca cumparatorul le-a lasat la competenta ori aprecierea vinzatorului sau ca era rezonabil din partea lui sa o faca;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau, in lipsa unui mod obisnuit, intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.
Vanzatorul nu este raspunzator, in sensul alin. a)–d) ale paragrafului precedent, de o lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu o putea ignora in momentul incheierii contractului.
Vanzatorul este raspunzator, in conformitate cu contractul si prezenta conventie, de orice lipsa de conformitate care exista in momentul transmiterii riscurilor catre cumparator, chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior.
Vanzatorul este, de asemenea, raspunzator de orice lipsa de conformitate care apare dupa momentul indicat in paragraful precedent si care este imputabila neexecutarii oricarei obligatii ale sale, inclusiv celei de garantie potrivit cu care, in timpul unei anumite perioade, marfurile vor ramine adecvate intrebuintarii lor normale ori unei intrebuintari speciale sau vor pastra calitatile ori caracteristicile specificate.
Sursa: Infolegal
