Notiunea de „infractiune rutiera” este o creatie doctrinala si a jurisprudentei. Legislatia in materie nu foloseste acest concept, insa, indiscutabil, termenul vizeaza acte, fapte, omisiuni, intr-un cuvant manifestari obiective care genereaza evenimente rutiere ce, prin natura lor, aduc atingere importanta unor valori sociale importante ocrotite de lege.
Totodata, conceptul se refera la reglementarile normative prin care sunt incriminate fapte in legatura cu circulatia pietonilor si a autovehiculelor pe drumurile publice.
Sediul materiei il reprezinta, in principal, capitolul al VI-lea, intitulat „Infractiuni si pedepse” din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, privind circulatia pe drumurile publice. Utilizand conceptul de „infractiuni rutiere” avem in vedere nu numai aceste reglementari, ci orice alta infractiune care este cauzata de un fapt produs in contextul circulatiei pe drumurile publice. In acest sens, ne referim, in mod deosebit, la infractiunile prevazute de art. 178 (uciderea din culpa) si art. 184 (vatamarea corporala din culpa) reglementate de Codul penal.
Este de remarcat complexitatea procedurala a infractiunilor ce pot fi subsumate acestei categorii, in ceea ce priveste specificul probator, administrarea si valorificarea probelor, corelatia cu alte infractiuni, precum si distinctia fata de faptele ce constituie contraventii, solutionarea laturii civile si, nu in ultimul rand, instrumentarea judiciara concreta a unor astfel de cauze.
Sursa: Infolegal
