Solutia creantelor tale
xsid

Distribuie acest articol!

Impozitul pentru clădirile cu destinație mixtă, adică cele folosite atât ca locuinţe, cât şi ca sedii sociale, va fi similar celui aplicat locuințelor, dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu sunt delimitate prin contract, iar cheltuielile cu utilitățile nu sunt deduse de firmă sau PFA, ci sunt suportate de proprietarul persoană fizică. Noile dispoziţii fac parte dintr-un act normativ publicat luni în Monitorul Oficial, document care modifică, pentru a doua oară în 2016, normele pentru aplicarea noului Cod fiscal.

Hotărârea Guvernului nr. 159/2016 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 a apărut luni în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 208 şi a intrat în vigoare la momentul publicării.

Actul normativ citat aduce clarificări mai multor zone ale fiscalităţii, printre care taxă pe valoarea adăugată, impozit pe venit, accize şi alte taxe speciale, dar şi impozite şi taxe locale.

În cazul celui din urmă domeniu amintit, respectiv cel al impozitelor locale, modificările iniţiate de Ministerul Finanţelor şi adoptate de Guvern pe 11 martie vizează, printre altele, prevederile referitoare la depunerea declarațiilor de impunere, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, de către persoanele fizice care au în proprietate clădiri cu destinație mixtă (folosite atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social), în care suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi delimitate.

Concret, în această situaţie, proprietarii persoane fizice vor plăti un impozit rezidenţial (ca pentru locuinţă), şi nu unul majorat, chiar dacă desfăşoară activitate economică la sediu, dar cu condiţia să nu îşi deducă cheltuielile cu utilităţile.

“În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul fiscal, pentru calcularea impozitului pe clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial nu sunt evidențiate distinct, impozitul se calculează conform art. 458 din Codul fiscal (ca pentru clădiri nerezidenţiale – n. red.) dacă există cheltuieli cu utilitățile înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică. În cazul în care nu există cheltuieli cu utilitățile înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul se calculează conform prevederilor art. 457 din Codul fiscal (ca pentru clădiri rezidenţiale – n. red.)“, scrie în documentul citat, publicat practic cu doar zece zile înainte de termenul-limită pentru achitarea primei rate din impozitul pe clădiri, adică data de 31 martie.

Hotărârea de Guvern clarifică şi ce se înţelege prin cheltuieli cu utilităţile. Astfel, acestea sunt cheltuieli comune aferente imobilului, energia electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare.

Vă reamintim că, în baza prevederilor Codului fiscal, impozitul pentru clădiri rezidenţiale îl datorează şi proprietarii imobilelor la care este înregistrat şi un domiciliu fiscal, dar care nu desfăşoară acolo nicio activitate economică.

În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, când se cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial (de exemplu: în contractul de închiriere sau de comodat e prevăzut un spațiu pentru sediul persoanei juridice sau PFA), impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial cu impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial, aşa cum stabileşte Codul fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie. Aşadar, în această situaţie, criteriul utilităţilor nu se aplică!

Proprietarii cu activitate fără cheltuieli deduse, obligaţi să depună o declaraţie de impunere

În situaţia prezentată anterior, în care un proprietar persoană fizică desfăşoară şi activitate economică la adresa la care locuieşte, fără a avea suprafețe delimitate pentru fiecare scop şi fără a înregistra cheltuielile, acesta are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, la direcţiile de specialitate ale primăriilor.

Termenul-limită de depunere este 31 martie, după cum Codul fiscal stabileşte la art. 495. aşa încât contribuabilii care au aşteptat publicarea în Monitorul Oficial a noilor reglementări mai au câteva zile la dispoziţie pentru a se conforma. Totuşi, cei care se află în astfel de situaţii vor fi nevoiţi să completeze doar Secţiunea IV a declaraţiei, fără a completa informaţiile prevăzute în Secţiunile V-VII ale formularului, după cum este precizat în documentul de modifică normele Codului fiscal.

Potrivit noilor dispoziţii, formularul se va depune alături de o declaraţie pe propria răspundere a proprietarului sau a persoanei împuternicite, după caz, prin care aceasta îşi va asuma faptul că „nici una dintre cheltuielile cu utilitățile nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică”, fără a mai fi necesară depunerea altor documente justificative, precum contractul de comodat, contractul de închiriere sau certificatul constatator de la registrul comerțului.

De reţinut! Proprietarii imobilelor care desfăşoară şi activitate economică în locuinţă, acolo unde nu se poate evidenţia distinct destinaţia suprafeţelor, vor depune o declaraţie pe propria răspundere prin care atestă faptul că atât întreținerea, precum și factura la gaze sau electricitate nu sunt trecute pe numele firmei, ci pe numele persoanei fizice care deţine imobilul, și sunt achitate de către acesta.

De altfel, la secțiunile V-VII din declarația amintită, contribuabilul trebuie să furnizeze detalii privind desfășurarea activității și deducerea utilităților. Prin urmare, acum că documentul citat a fost publicat în Monitorul Oficial, prevederea prin care completarea respectivelor informaţii nu mai este necesară va scuti persoanele aflate în această situație să furnizeze documentele suplimentare cerute de direcțiile de taxe şi impozite locale.

Sursa: Avocatnet

Distribuie acest articol!