In cursul zilei de 23 februarie 2012, Marea Camera a CEDO a pronuntat hotararea in cauza Creanga c. Romaniei. Cauza are ca obiect privarea de libertate a unui politist in cadrul unei anchete penale de mare anvergura care urmarea destructurarea unei retele de trafic de produse petroliere.
Reclamantul, Sorin Creanga, este cetatean roman, nascut in 1956 si domicilat in Bucuresti. Ofiter al politiei judiciare din cadrul politiei Bucuresti, el a fost convocat si apoi interogat de PNA, actualul DNA, in cadrul unei anchete penale referitoare la furtul unor produse petroliere prin conducte aflate in imprejurimile Bucurestiului.
La 15 iulie 2003, d-ul Creanga si alti colegi politisti au fost citati la PNA ca sa depuna declaratii pentru ancheta penala.
La 16 iulie 2003, in jurul orelor 12, procurorul l-a informat pe reclamant ca a fost inceputa urmarirea penala impotriva sa si a altor 10 colegi politisti pentru fapte de luare de mita, complicitate la furt si constituire de grup infractional.
In jurul orei 22, procurorul l-a plasat in arest preventiv pe d-ul Creanga si pe mai multi agenti de politie. La 18 iulie 2003, Curtea de Apel Militara a prelungit pentru 27 de zile arestul preventiv. D-ul Creanga si ceilalti coinculpati au recurat respectiva decizie. Printr-o hotarare din 21 iulie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul, a casat hotararea si a dispus repunerea in libertate a d-ului Creanga si a celorlalti coinculpati. Procurorul general al Romaniei a formulat atunci recurs in anularea acestei hotarari, apreciind ca CSJ a comis grave erori de drept. Printr-o hotarare definitiva din 25 iulie 2003, CSJ a admis recursul in anulare al procurorului. CSJ a apreciat ca detentia provizorie era justificata, dosarul cauzei continand probe suficiente care sa demonstreze ca fiecare dintre inculpati ar fi putut comite faptele pentru care erau acuzati.
La 25 iulie 2003, d-ul Creanga a fost plasat in arest preventiv. Printr-o hotarare interlocutorie din 29 iunie 2004, Tribunalul Militar a dispus repunerea sa in libertate, cu interdictia de a parasi tara. Printr-o hotarare pronuntata la 22 iulie 2010, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe d-ul Creanga la o pedeapsa de trei ani cu suspendare pentru luare de mita si favorizarea infractorilor.
Invocand articolul 5 § 1 (dreptul la libertate si siguranta), reclamantul a sustinut ca privarea sa de libertate din 16 iulie 2003 a fost lipsita de baza legala. El a mai sustinut si ca ordonanta de plasare in arest preventiv luata impotriva sa la 16 iulie 2003 nu a fost motivata prin elemente concrete, in principal referitoare la pericolul public pe care l-ar fi putut reprezenta de punerea sa in libertate. De asemenea, el a considerat drept nelegala arestarea sa preventiva din 25 iulie 2003, dupa interventia procurorului general.
Reclamantul a introdus cererea in fata CEDO la 4 septembrie 2003. In hotararea de camera din 15 iunie 2010, Curtea a concluzionat, in unanimitate, ca a fost incalcat articolul 5 § 1 in ceea ce priveste privarea de libertate a d-ului Creanga la 16 iulie 2003 intre orele 10 si 22 si al arestarii sare la 25 iulie 2003,ca urmare a recursului in anulare al procurorului general. Curtea a considerat ca nu a existat o incalcare a art. 5 § 1 in ceea ce priveste arestarea reclamantului din intervalul 16-18 iulie 2003. La 3 septembrie 2010, Guvernul a solicitat trimiterea cauzei in fata Marii Camere a CEDO conform articolului 43 din Conventie. La 22 noiembrie 2010, colegiul Marii Camere a acceptat aceasta cerere.
In hotararea Marii Camere pronuntate la 23 februarie 2012, CEDO a reamintit ca este esential ca ratiunea privarii de libertate in virtutea dreptului intern sa satisfaca criteriul “legalitatii” stabilit de Conventie, aceasta subscriind integral la concluziile hotararii de camera din 15 iunie 20120 si apreciind ca a existat o incalcare a art. 5 § 1 din Conventie.
Curtea a stabilit ca statul roman sa-i plateasca reclamantului 8000 EUR cu titlu de daune morale si 500 EUR cheltuieli de judecata.
Sursa: Jurisprudentacedo.com
