Infractiunea de lovire si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii este infractiunea ce consta in lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice – forma tip – [art. 180 alin. (1) C.pen.].
Forma agravata a infractiunii consta in lovirile sau violentele care au pricinuit o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile [art. 180 alin. (2) C.pen.]. Tot forme agravate sunt si savarsirea infractiunii in variantele descrise mai sus, cand victima este un membru de familie [art. 180 alin. (11) si (21) C.pen.]. Sunt incriminate violentele provenite de la alte persoane, iar nu autoagresiunile.
Actiunea penala pentru aceasta infractiune se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In cazul in care persoana vatamata este un membru de familie, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu, putand interveni impacarea partilor.
Obiectul infractiunii
Obiectul juridic special este integritatea fizica sau sanatatea persoanei si relatiile sociale in legatura cu acestea.
Obiectul material este corpul persoanei in viata. Daca faptele sunt savarsite asupra unei persoane decedate se va retine savarsirea infractiunii de profanare de cadavre.
Subiectul activ: orice persoana (necircumstantiat) cu capacitate penala, inclusiv parintii care exercita acte de violenta sau lovesc copiii pot fi subiecti activi. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 privind combaterea violentei in familie prevede ca „Statul actioneaza pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, potrivit dispozitiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 si altele asemenea din Codul penal”, iar art. 2 alin. (1) din aceeasi lege prevede ca violenta in familie „reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material”.
In situatia in care subiectul activ este functionar public, fapta poate imbraca o alta incadrare juridica (de pilda, purtarea abuziva prevazuta de art. 250 C.pen.). Participatia penala este posibila in toate formele: coautoratul, instigarea sau complicitatea.
Elementul material consta in lovirea sau exercitarea oricarei alte violente (inclusiv psihice) cauzatoare de suferinte fizice asupra corpului unei persoane. Violenta poate sa constea fie intr-o actiune directa fie intr-una indirecta, ori poate imbraca forma unei inactiuni.
Urmarea imediata poate rezulta fie direct, fie indirect din actiunea sau inactiunea faptuitorului si consta in suferinta fizica, indiferent de intensitate, produsa prin lovire sau alte violente. Fapta nu este tipica daca s-au produs numai suferinte psihice.
Legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actele de violenta si suferinta fizica produsa. In cazul lovirii legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei, suferinta fizica fiind prezumata.
Latura subiectiva
Intentie directa sau indirecta.In cazul in care infractorul loveste din eroare o alta persoana decat pe cea pe care voia sa o loveasca nu se va retine eroarea de fapt drept cauza ce inlatura caracterul penal al faptei.
In situatia in care faptuitorul a actionat impotriva unei persoane, iar din cauza efectuarii in mod defectuos a actelor de executare sau ca urmare a unui eveniment neprevazut, actiunea infractionala a fost deviata catre un alt subiect (aberratio ictus), ajungandu-se astfel la vatamarea unei alte persoane nu se va retine eroare intrucat aceasta intervine in momentul desfasurarii actiunii infractionale si, prin urmare, nu inlatura caracterul penal al faptei.
Nu intereseaza sub aspectul existentei infractiunii mobilul sau scopul cu care au fost savarsite lovirile sau violentele; acestea pot fi avute in vedere de instanta la individualizarea pedepsei.
Sursa: Infolegal
