Cesiunea de creanta, in general, este o modalitate de transmisiune a creantei apartinand cedentului catre cesionar contra unui pret.
Mecanismul cesiunii de creanta nu se aplica atunci cand urmeaza a se efectua in cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal, nici atunci cand ar avea ca obiect instrumente financiare, un titlu de credit sau un titlu reprezentativ asupra marfurilor, cu exceptia cesiunii reglementate de art. 1587-1592 NCC.
In ce priveste cesiunea creantei constatata prin titlu nominativ, la ordin sau la purtator, regimul juridic este stabilit prin lege speciala si in completare prin principiile expuse in art. 1587-1592 NCC.
Cesiunea creantei presupune respectarea unor conditii in care se poate efectua si din care vor decurge anumite efecte.
Toate creantele, indiferent de natura lor sau de obiect ori de modalitati, pot fi, in principiu, cesionate, in totalitate sau in parte, chiar daca sunt litigioase.
Exceptie fac creantele alimentare, salariale, alocatiile familiale, pensiile si altele.
Sursa: Infolegal
