Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie un recurs in interesul legii in materie civila.
In practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept vizand stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin luarea in considerare a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii.
Urmare intalnirii ce s-a desfasurat la sediul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17 noiembrie 2010 a Grupului de lucru privind unificarea practicii judiciare in materia dreptului familiei, conflictelor de munca si asigurari sociale, in referire la materialele transmise de curtile de apel in trimestrul II/2010, s-a procedat la prospectarea practicii judiciare la nivelul intregii tari, constatandu-se ca instantele au pronuntat solutii contradictorii in chestiunea de drept supusa examinarii si dupa data pronuntarii deciziei, mai sus nominalizate.
• Unele instante de judecata au apreciat ca la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, casele judetene de pensii au obligatia sa valorifice si veniturile suplimentare obtinute in acord global.
In motivarea acestei solutii s-au retinut urmatoarele considerente:
Retribuirea in acord global presupunea salarizarea angajatilor in functie de realizarile profesionale, ceea ce insemna ca lunar acestia puteau obtine venituri mai mari sau mai mici decat salariile tarifare inscrise in carnetul de munca.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurarile sociale de stat dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15 % asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, dispozitii mentinute si prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale, modificandu-se numai procentul acesteia.
OUG 4/2005 prin art. 1 si art. 2 dispune ca recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite in baza legislatiei in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Conform art. 23 alin. (1) lit. a din Legea nr. 19/2000, baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale in cazul asiguratilor o constituie veniturile brute realizate lunar.
Art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna. Numarul de puncte realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care constituie baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice.
Totodata, potrivit alin. (4) al textului mentionat, punctajul asiguratului stabilit conform alin.(1) si (2) se calculeaza la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au platit contributii de asigurari sociale.
In art. 4 alin. (2) si (3) din OUG 4/2005, se precizeaza ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate in anexa ordonantei si acestea pot fi dovedite prin inscrierile din carnetele de munca sau prin adeverinte eliberate, conform legii, de catre angajatori.
In privinta formelor de retribuire in acord global, prin mentiunea de la pct. VI al Anexei din ordonanta se prevede ca acestea nu pot fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.
Dar, in conformitate cu dispozitiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala – dreptul comun in materie anterior Legii nr. 19/2000 – dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetatenilor care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care angajatorii au platit contributia de asigurari sociale prevazuta de lege.
Principiul contributivitatii ce rezulta din textul enuntat este reiterat si in Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune ca drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 este construita in jurul acestui principiu fundamental si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia se impune a fi aceeasi, intrucat „ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet”.
Viziunile diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al Legii nr. 19/2000 ca sistemul public se organizeaza si functioneaza avand la baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor de asigurari sociale platite, iar pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
In prezenta acestei neclaritati de reglementare revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii, afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 23 alin. (1) si in art. 78 alin. (1) din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Tot astfel, prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor mentiunii de la punctul VI din Anexa OUG 4/2005, statuand ca verificarea imprejurarilor daca, potrivit legislatiei anterioare, s-au incasat sau nu contributii la asigurarile sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual si daca aceste venituri au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt si de aplicare a legii in cazuri concrete individuale, a caror solutionare intra in competenta exclusiva a instantei judecatoresti.
S-a sustinut ca prin aceasta interpretare, Curtea Constitutionala confirma faptul ca dispozitiile punctului VI din Anexa OUG 4/2005, nu exclud de plano posibilitatea valorificarii veniturilor enumerate in mod exhaustiv in acest act normativ si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileste de instanta, in functie de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale.
Prin urmare, s-a apreciat a fi prioritare dispozitiile cu valoare de principiu, intrucat solutia contrara ce ar presupune neluarea in considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, avand drept consecinta, pe de o parte, nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte, crearea unei discriminari intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
• Alte instante, dimpotriva, au considerat ca veniturile obtinute in acord global, prevazute de legislatia anterioara anului 2001, nu pot fi valorificate la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat.
In argumentarea acestei opinii au fost avute in vedere dispozitiile mentiunii pct. VI din Anexa OUG 4/2005 care stipuleaza ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie si dupa timp pe baza de tarife sau cote procentuale.
Aceasta norma este in concordanta cu prevederile Legii nr. 19/2000, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operatiunii de recalculare guvernate de OUG 4/2005 realizandu-se cu respectarea prevederilor legii-cadru care in cuprinsul art. 164 alin. (1), (2) si (3) teza I, stabileste ca la determinarea punctajelor anuale, pana la intrarea in vigoare a acestei legi, se au in vedere salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inregistrare a acestora in carnetul de munca, respectiv: salariile brute, pana la 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la 1 ianuarie 1991 si salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991, precum si sporurile care au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.
Prin urmare, fata de prevederile legale evocate, determinant in valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea sa fi facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si sa fi fost inregistrate in carnetul de munca, pana la data de 1 aprilie 1992 (data intrarii in vigoare a Legii nr. 49/1992), iar ulterior acestei date, sa fi avut caracter permanent, sa fi facut, de asemenea, parte din baza de calcul a pensiilor si sa fi fost inregistrate in carnetele de munca sau dovedite cu adeverinte eliberate de unitate, conform legislatiei in vigoare.
Veniturile realizate in acord global nu reprezentau insa sporuri cu caracter permanent, ci o forma de remunerare, in functie de realizarea indicatorilor, reglementata de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retributia tarifara.
Aceasta diferentiere rezulta in mod clar din dispozitiile actului normativ, mai sus precizat care in cuprinsul art. 9 definea retributia tarifara si enumera indemnizatiile, majorarile si sporurile care constituiau elemente ale sistemului de retribuire, precum si din prevederile Decretului nr. 92/1976 ce reglementau datele ce se inscriau in carnetul de munca, coroborat cu Ordinul Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de intocmire, completare, pastrare si evidenta a carnetului de munca, norme legale din care rezulta ca veniturile realizate in acord global nu se inscriau in carnetul de munca.
Pe de alta parte, avandu-se in vedere principiul neretroactivitatii legii civile, nu poate fi recunoscuta incidenta in speta a principiului contributivitatii, pentru perioada anterioara datei de 1 aprilie 2001.
De altfel, chiar daca pentru sumele provenite din retribuirea in acord global s-ar fi achitat contributia de asigurari sociale, acest aspect nu are relevanta, intrucat, stabilirea dreptului la pensie nu s-a realizat nici in trecut si nici dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000 prin raportare la cuantumul contributiei de asigurari sociale.
Acestea sunt ratiunile pentru care legiuitorul a inteles sa excluda printr-un text expres, anumite categorii de venituri si sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
De esenta este si faptul ca prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constitutionala a statuat ca tine de libera optiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ in baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor[2]. (Anexa II)
Procurorul general al Romaniei apreciaza ultimul punct de vedere ca fiind in litera si spiritul legii.
Desi Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale a fost abrogata in mod expres prin art. 196 lit.a) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010, problema de drept invocata subzista si se cuvine a fi dezlegata, avand in vedere dispozitiile tranzitorii continute de art. 174 si art. 178 din noul act normativ, conform carora, „Litigiile care se refera la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii in baza careia a fost stabilit dreptul”, iar, „cererile inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor solutiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensie”.
Sursa: Infolegal
