Curtea se pronunta cu privire la transcrierea, in actele de stare civila dintr-un stat membru, a prenumelor si a numelor de familie ale unor cetateni ai Uniunii. Dreptul Uniunii nu se opune refuzului de a modifica numele de familie si prenumele care figureaza in actele de stare civila cu conditia ca acest refuz sa nu fie de natura sa provoace persoanelor interesate inconveniente majore.
Doamna Malgozata Runevic-Vardyn, nascuta in anul 1977 la Vilnius, este resortisant lituanian si face parte din minoritatea poloneza din Lituania. Aceasta declara ca parintii sai i-au dat prenumele polonez „Malgorzata” si numele de familie al tatalui sau, „Runiewicz”. Potrivit acesteia, certificatul sau de nastere din anul 1977 a fost redactat cu caractere chirilice si numai cel eliberat in anul 2003 mentiona ca prenumele si numele de familie au fost inregistrate in forma lituaniana, si anume „Malgozata Runevic”. Acelasi prenume si acelasi nume de familie figureaza de asemenea in pasaportul sau lituanian, care i-a fost eliberat in anul 2002.
In anul 2007, dupa ce a locuit si a lucrat in Polonia un anumit timp, aceasta s-a casatorit, la Vilnius, cu un resortisant polonez, domnul Lukasz Pawel Wardyn. In certificatul de casatorie, emis de serviciul de stare civila din Vilnius, „Lukasz Pawel Wardyn” este transcris sub forma „Lukasz Pawel Wardyn” – normele de grafie lituaniene au fost utilizate fara modificari de diacritice. Numele sotiei sale figureaza sub forma „Malgozata Runevic-Vardyn” – fiind utilizate doar caracterele lituaniene, care nu cuprind litera „W”, inclusiv pentru adaugarea numelui de familie al sotului sau la propriul nume. Sotii locuiesc in prezent, cu fiul lor, in Belgia.
In anul 2007, doamna Malgozata Runevic-Vardyn a depus la serviciul de stare civila din Vilnius o cerere prin care urmarea ca prenumele si numele sau de familie, astfel cum figureaza in certificatul de nastere, sa fie modificate in „Malgorzata Runiewicz” si ca prenumele si numele sau de familie, astfel cum figureaza in certificatul de casatorie, sa fie modificate in „Malgorzata Runiewicz-Wardyn”. Intrucat aceasta cerere a fost refuzata, sotii au formulat o actiune la Vilniaus miesto 1 apylinkes teismas (instanta de primul grad din districtul orasului Vilnius, Lituania). Aceasta instanta solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca dreptul Uniunii se opune unei reglementari a unui stat membru care impune transcrierea numelor si a prenumelor persoanelor fizice in actele de stare civila din acest stat sub o forma care sa respecte normele de grafie ale limbii oficiale nationale.
Mai intai, Curtea subliniaza ca Directiva 2000/43/CE de punere in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etnica nu se aplica situatiei sotilor Wardyn, intrucat o reglementare nationala referitoare la transcrierea numelor de familie si a prenumelor in actele de stare civila nu intra in domeniul de aplicare al acesteia. In aceasta privinta, desi este adevarat ca directiva se refera, in mod general, la accesul si la furnizarea de bunuri si de servicii, la dispozitia publicului, nu se poate considera ca o astfel de reglementare nationala intra sub incidenta notiunii „serviciu” in sensul directivei.
In continuare, in ceea ce priveste dispozitiile tratatului referitoare la cetatenia Uniunii, Curtea aminteste ca, desi in stadiul actual al dreptului Uniunii normele care reglementeaza transcrierea in actele de stare civila a numelui de familie si a prenumelui unei persoane sunt de competenta statelor membre, acestea trebuie totusi, in exercitarea acestei competente, sa respecte dreptul Uniunii si, in special, dispozitiile tratatului referitoare la libertatea recunoscuta oricarui cetatean al Uniunii de circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre.
Curtea observa ca prenumele si numele de familie ale unei persoane sunt un element constitutiv al identitatii sale si al vietii sale private, a caror protectie este consacrata in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si in Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Curtea se pronunta cu privire la cererea doamnei Malgozata Runevic-Vardyn de modificare a prenumelui si a numelui sau de familie anterior casatoriei in certificatele de nastere si de casatorie lituaniene. Astfel, atunci cand un cetatean al Uniunii se deplaseaza intr-un alt stat membru si se casatoreste ulterior cu un resortisant al acestui alt stat, faptul ca numele sau de familie si prenumele, purtate anterior casatoriei, pot fi modificate si transcrise in actele de stare civila din statul sau membru de origine numai cu caracterele limbii acestui stat nu poate constitui un tratament mai putin favorabil decat cel de care beneficiaza inainte de a fi exercitat libera circulatie a persoanelor. Prin urmare, lipsa unui astfel de drept nu poate descuraja cetateanul Uniunii de la exercitarea drepturilor de circulatie recunoscute prin tratat si, in aceasta masura, nu constituie o restrictie.
In ceea ce priveste cererea sotilor de modificare a adaugarii, in certificatul de casatorie lituanian, a numelui de familie al domnului Wardyn la numele de familie anterior casatoriei al sotiei sale (si anume Wardyn in loc de Vardyn), Curtea nu exclude ca refuzul unei astfel de modificari ar putea provoca inconveniente persoanelor interesate. Cu toate acestea, un astfel de refuz poate constitui o restrictie privind libertatile recunoscute prin tratat numai daca este de natura sa provoace persoanelor interesate „inconveniente majore” de ordin administrativ, profesional si privat. Revine instantei de trimitere sa determine daca refuzul de a modifica numele de familie comun sotilor este de natura sa provoace persoanelor interesate astfel de inconveniente. Daca aceasta este situatia, este vorba de o restrictie privind libertatile recunoscute prin tratat oricarui cetatean al Uniunii.
Revine de asemenea instantei nationale sa determine, in aceste imprejurari, daca un astfel de refuz respecta un just echilibru intre interesele in cauza, si anume, pe de o parte, dreptul sotilor la respectarea vietii lor private si de familie, precum si, pe de alta parte, protectia legitima de statul membru in cauza a limbii sale oficiale nationale si a traditiilor sale. Curtea considera, in speta, ca, eventual, caracterul disproportionat al refuzului cererilor de modificare introduse de soti ar putea reiesi din faptul ca serviciul de stare civila din Vilnius a transcris acest nume, in privinta domnului Wardyn, in acelasi certificat, cu respectarea normelor de grafie poloneze respective.
In ceea ce priveste cererea domnului Wardyn avand ca obiect transcrierea prenumelor sale in certificatul de casatorie lituanian sub o forma care sa respecte normele de grafie poloneze, si anume „Lukasz Pawel” (iar nu Lukasz Pawel), Curtea observa ca divergenta dintre transcrierile lituaniana si poloneza ar consta in omiterea semnelor diacritice nefolosite in limba lituaniana. Curtea subliniaza in aceasta privinta ca semnele diacritice sunt omise adeseori in numeroase actiuni din viata cotidiana pentru motive de ordin tehnic (legate in special de constrangerile obiective ale sistemelor informatice). In plus, pentru o persoana care nu stapaneste o limba straina, semnificatia semnelor diacritice este adeseori necunoscuta. Asadar, este putin probabil ca omiterea unor astfel de semne sa poata provoca prin ea insasi inconveniente reale si majore persoanei interesate, de natura sa dea nastere la indoieli cu privire la identitatea, precum si la autenticitatea documentelor prezentate de aceasta. Prin urmare, Curtea constata ca un refuz de a modifica certificatul de casatorie al unui cetatean al Uniunii resortisant al unui alt stat membru, astfel incat prenumele acestui cetatean sa fie transcrise in acest certificat cu semne diacritice, astfel cum au fost transcrise in actele de stare civila eliberate de statul sau membru de origine, si sub o forma care sa respecte normele de grafie ale limbii oficiale nationale a acestui din urma stat nu constituie o restrictie privind libertatile recunoscute prin tratat oricarui cetatean al Uniunii.
Sursa: CJUE
