Go to Top

Termenul general de prescriptie legal din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 este de 3 ani

In Monitorul Oficial nr. 832 din 14 noiembrie 2014 a fost publicata Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014 a – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind modul de interpretare a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv daca norma de trimitere anterior mentionata se refera la  de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (respectiv art. 2.517 din ) sau la termenul de prescriptie de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului fiscal urmator celui in care a luat nastere dreptul reglementat de art. 131 alin. (1) din .

Titularul si obiectul sesizarii

Curtea de Apel Craiova – Sectia I civila, prin incheierea din 2 iulie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 7.259/95/2013, a dispus sesizarea, din oficiu, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv daca norma de trimitere anterior mentionata se refera la termenul general de prescriptie de 3 ani reglementat deart. 3 din Decretul nr. 167/1958 (respectiv art. 2.517 din Codul civil) sau la termenul de prescriptie de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului fiscal urmator celui in care a luat nastere dreptul reglementat de art. 131alin. (1) din Codul de procedura fiscala.

Jurisprudenta instantelor nationale in materie

Opiniile conturate prin solutiile pronuntate sau punctele de vedere exprimate de instantele judecatoresti sunt neunitare, in sensul ca anumite curti de apel au apreciat ca sintagma „termenul general de prescriptie legal“ din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se refera la termenul de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, in timp ce altele au retinut ca aceasta are in vedere termenul de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul, conform art. 131 alin. (1) din Codul de procedura fiscala.

Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat anterior asupra acestei chestiuni de drept, nefiind pronuntata o decizie in interesul legii sau o alta hotarare prealabila avand acest obiect; totodata, este de observat ca instanta suprema nu are competenta in legatura cu aplicarea dispozitiilor Legii nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, din adresele existente la dosar rezultand ca nu au identificat, in Jurisprudenta proprie, decizii referitoare la chestiunea de drept ce face obiectul sesizarii.

De asemenea, prin Adresa nr. 2.034/C/III-5/2014 din 11 septembrie 2014, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca, din verificarile efectuate in evidenta sesizarilor de recurs in interesul legii la nivelul Sectiei judiciare, Serviciul judiciar civil, nu a fost identificata nicio lucrare de verificare a practicii judiciare in legatura cu problema de drept ce face obiectul sesizarii.

ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Craiova – Sectia I civila in Dosarul nr. 7.259/95/2013 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Stabileste ca „termenul general de prescriptie legal“ din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, respectiv art. 2.517 din Codul civil.

Sursa: Infolegal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *