Go to Top

Suprapopularea inchisorilor, o problema globala extrem de costisitoare

Justitia tot mai eficienta are si un efect mai putin placut: cei condamnati sunt preluati de o retea de inchisori suprapopulate si invechite, care inghit sume colosale de la buget.

 

Problemele legate de suprapopulare pot fi rezolvate, desigur, prin extinderea spatiilor disponibile. In 2013, ANP a dat in folosinta 1.421 de locuri de cazare noi, din care circa trei sferturi au fost obtinute prin reamenajarea unor spatii deja existente in 12 din penitenciare, restul reprezentand extinderea cu 346 de locuri a Penitenciarului Vaslui. Insa, o astfel de strategie presupune alocarea unor sume suplimentare de la buget. Ideal ar fi, insa, sa ajungem sa scadem, nu sa crestem cheltuielile publice cu detinutii, asta fara a-i obliga pe cei condamnati sa traiasca in conditii inumane.

Conform Biroului Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (UNODC), autoritatile, mai ales cele din statele care se confrunta cu o suprapopulare a penitenciarelor, ar trebui sa ia in calcul anumite alternative la pedeapsa cu inchisoarea. „Acestea nu pot fi crude, inumane sau degradante. In acelasi timp, masurile respective trebuie sa fie resimtite de infractori ca fiind punitive“, se arata intr-un raport al UNODC. Lista alternativelor la incarcerare este lunga si, potrivit celor de la Natiunile Unite, pot fi aplicate, de la caz la caz, singure sau in combinatie cu alte masuri.

Astfel, in cazul unor infractiuni, pedeapsa cu inchisoarea poate fi inlocuita cu sentinte cu suspendare, plasare sub control judiciar sau arest la domiciliu. Avantajul, in acest caz, este ca statul scapa de intretinerea condamnatului, iar acesta, cel putin teoretic, se va comporta exemplar de teama sa nu ajunga la inchisoare. In plus, el poate continua sa lucreze (in unele cazuri, chiar si in situatia arestului la domiciliu, avand in vedere tehnicile moderne de supraveghere) si, in acest fel, sa obtina venituri din care, pe de o parte, sa-si intretina familia, iar pe de alta, sa plateasca taxe si impozite.

Cheltuieli inutile?

Sanctiunile profesionale (de pilda, interdictia de a mai practica o anumita ocupatie sau de a ocupa o anumita functie) si cele economice (amenzi, confiscari sau exproprieri, munca in folosul comunitatii, restituirea bunurilor insusite pe nedrept sau compensarea victimelor) au un si mai mare impact asupra bugetelor publice. Nu numai ca statul nu consuma nimic, insa poate chiar incasa bani buni de pe urma infractorilor. Se pune, desigur, problema celor care nu au de unde sa achite sanctiunile financiare (ori pentru ca sunt saraci, ori pentru ca si-au ascuns bine averile). Sunt arhi-raspandite cazurile de romani care au pe numele lor amenzi de zeci de mii de lei, dar niciun venit legal. Acestia ar putea fi obligati sa munceasca pentru stat pana la acoperirea sumelor datorate. In plus, Directiva confiscarii extinse a averii, adoptata de Parlamentul European la initiativa Monicai Macovei, faciliteaza accesul autoritatilor la bunurile provenite din infractiuni si protejate prin instrainare. Se mai ridica, de asemenea, chestiunea amenzilor care pot fi covarsitoare pentru saraci, dar o nimica toata pentru bogati. In acest caz, UNODC recomanda stabilirea lor in raport cu veniturile si activele detinute de infractori.

Sursa: Capital 

,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *