Go to Top

RIL promovat. Efectele modificarii valorii prag dupa deschiderea procedurii insolventei

a promovat un recurs in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor in domeniul efecteleor modificarii pe cale legislativa a valorii prag prevazute de intre data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei si data pronuntarii hotararii judecatorului sindic.

 

In cadrul recursului se arata:

In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) si (5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 725 alin. (1) si (4) din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din Noul Cod Civil in referire la efectele modificarii pe cale legislativa a valorii prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 intre data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei si data pronuntarii hotararii judecatorului sindic .

Urmare verificarii din oficiu a jurisprudentei, s-a constatat ca, in situatiile in care, intre data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei si data solutionarii acesteia de judecatorul sindic a intervenit o modificare legislativa, in sensul majorarii prag prevazute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, in lipsa unor norme tranzitorii exprese care sa normeze conflictul de drept inter-temporal, practica judiciara este neunitara.

Unele instante de judecata au considerat ca verificarea conditiilor de admisibilitate a cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei referitoare la conditia valorii –prag se realizeaza prin raportare la forma avuta de prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 la data introducerii cererii.

In acest sens s-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 725 alin. (4) din Codul de procedura civila cu care se completeaza Legea nr. 85/2006, in virtutea art. 149 din acest act normativ, actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane supus legii vechi.

S-a sustinut si ca cerinta legala privind valoarea – prag a creantei apartine dreptului substantial, iar nu celui procesual, or numai dispozitiile procesuale sunt de imediata aplicare.

Majorarea legala, dupa momentul introducerii cererii creditorului, a valorii – prag nu are relevanta in analiza conditiilor prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei, intrucat in caz contrar, s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii si ar echivala cu o prejudiciere a creditorului care, fiind diligent, a solicitat deschiderea procedurii, conformandu-se dispozitiilor procedurale in vigoare la data formularii cererii, fara a-i fi imputabila schimbarea conditiilor legale de admisibilitate pe parcursul solutionarii cererii.

Instantele care au adoptat aceasta orientare jurisprudentiala au considerat ca aceasta solutie rezulta implicit si din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 care prevad modalitatea de verificare a cuantumului minim al creantei in situatia in care sunt inregistrate si alte cereri impotriva aceluiasi debitor, in acest caz indeplinirea conditiilor prevazute de alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor urmand a se verifica prin raportare la valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri cu respectarea valorii prag prevazute de lege.

Alte instante de judecata, dimpotriva, au considerat ca indeplinirea cerintelor legale referitoare la deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorilor trebuie verificata in raport de norma referitoare la valoarea – prag in vigoare la data pronuntarii hotararii judecatorului sindic.

S-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 33 alin. (4) si (5) din Legea nr. 85/2006, analiza starii de insolventa a debitorului si implicit, a indeplinirii conditiilor cumulative prevazute de art. 3 pct. 1 lit. a), art. 3 pct. 6 si pct. 12 din lege se realizeaza la momentul la care judecatorul sindic se pronunta asupra cererii creditorului.

In acest sens s-a aratat si ca Legea nr. 85/2006 este o lege de procedura, astfel cum rezulta din chiar titlul sau, iar potrivit dispozitiilor art. 725 alin. (1) din Codul de procedura civila, cu care legea insolventei se completeaza, in virtutea art. 149, dispozitiile noii legi de procedura se aplica din momentul intrarii sale in vigoare si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche.

In caz contrar, pentru situatii tranzitorii de genul celor analizate, s-ar genera un tratament juridic diferentiat intre creditorii care au formulat cereri pentru deschiderea procedurii insolventei inainte de majorarea valorii – prag si cei care au formulat astfel de cereri dupa modificarea pe cale legislativa a acestei valori.

Prim-adjunctul Procurorului general apreciaza ca primul punct de vedere exprimat este in acord cu litera si spiritul legii.

Premisele aparitiei practicii neunitare sunt generate de modalitatea in care legiuitorul, majorand valoarea – prag a creantelor pentru care creditorii pot solicita deschiderea procedurii, a lasat nesolutionata problema aplicarii legii in timp, ceea ce a reclamat din partea instantelor de judecata un demers de interpretare si aplicare a dispozitiilor de drept comun, continute de art. 725 din Codul de procedura civila cu care prevederile din Legea nr. 85/2006 se completeaza, in masura compatibilitatii.

Dezlegarea acestei probleme de drept pe calea unei decizii de unificare este utila in conditiile eventualitatii perpetuarii tehnicii de reglementare analizate pe calea acestei jurisprudente, dat fiind ca legiuitorul, in virtutea prerogativelor sale constitutionale, poate institui un prag minim al creantei, pentru a fi introdusa cererea creditorului, ca si criteriu obiectiv, menit sa inlature liberul-arbitru si sa previna eventualele abuzuri ce ar putea sa apara in aprecierea starii de insolventa a debitorului si consecutiv, poate modifica aceasta , in functie de schimbarea realitatilor economice ale tarii.

Prin Legea nr. 85/2006 s-a instituit o procedura colectiva, speciala, destinata acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa, caracterizata de celeritate si care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reintregirea acestuia, in cazurile in care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmarind in acelasi timp valorificarea cu eficienta sporita a activelor debitorului, in vederea satisfacerii intr-o masura cat mai mare a creantelor creditorilor.

Sistemul procedurii insolventei constituie, in dinamica sa, o succesiune complexa, specific periodizata, atat in plan orizontal, in sensul derularii succesive la prima instanta, de la simple fapte, la judecati, de la operatiuni si masuri, la acte de procedura de genul hotararilor judecatoresti, dar si in plan vertical, in raport cu treptele procedurale privind contestarea, caile de atac.

Potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (1) din lege, procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.

In privinta creditorilor, prin art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se arata ca orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate formula o cerere introductiva, in care va preciza:

  • cuantumul si temeiul creantei;
  • existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
  • existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
  • declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.

Notiunea de „creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii” este explicata in cuprinsul art. 3 pct. 6 din lege, aratandu-se ca prin aceasta se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile[4] si depaseste valoarea prag, prevazuta la pct. 12 al aceluiasi articol, chiar si dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura.

Prin art. 3 pct. 12 din lege, sub denumirea de valoare – prag s-a prevazut un cuantum minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea creditorului, aceasta constituind totodata un criteriu legal, obiectiv, cuantificat/cuantificabil, de natura a preintampina formularea unor cereri de deschidere a procedurii cu caracter sicanatoriu pentru debitor ori pentru creante derizorii, date fiind consecintele deosebit de importante ale acestei etape a procedurii pentru existenta debitorului.

Asadar, de lege lata, creditorul care formuleaza cererea introductiva va trebui sa dovedeasca, in aceasta faza a procedurii, cerintele legale cu privire la creanta pe care o invoca impotriva debitorului, respectiv: (a) caracterul cert, lichid si exigibil al creantei de mai mult de 90 de zile; (b) valoarea creantei, egala sau superioara valorii.

In ceea ce priveste insolventa, ca stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, legea instituie, prin art. 3 pct. 1 lit. a), in considerarea dificultatilor standardului de proba, o prezumtie relativa, de insolventa vadita care opereaza atunci cand debitorul nu a platit in termen de 90 de zile de la scadenta, datoria sa fata de creditor.

Din perspectiva procesuala, cererea creditorului constituie un act de procedura prin care se investeste tribunalul competent cu analiza starii de insolventa a debitorului, urmarindu-se, in aceasta faza, deschiderea in interes propriu si in interes general a unei proceduri pentru toti creditorii, in vederea lichidarii averii debitorului.

In consecinta, modificarea legala a valorii – prag in sensul majorarii acesteia nu va produce efecte asupra conditiilor de admisibilitate a cererilor formulate anterior intrarii in vigoare a legii noi, intrucat potrivit art. 725 alin. (4) teza I din Codul de procedura civila, cu care Legea nr. 85/2006 se completeaza, actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane supus legii vechi, sub imperiul careia a fost efectuat.

Pe de alta parte, valoarea – prag reprezinta un criteriu legal, obiectiv la care se raporteaza cuantumul creantei invocate de creditor sub aspectul caracterului cert al acesteia.

Asadar, notiunea analizata se refera la un aspect de drept substantial ce vizeaza calitatea creantei invocate de creditor, pentru a obtine declansarea unei proceduri colective.

Chiar daca reglementarea se regaseste in cuprinsul unei legi de procedura, conflictul de drept inter-temporal va fi rezolvat, in lipsa unor norme tranzitorii exprese in cuprinsul legii de modificare, prin aplicarea principiului neretroactivitatii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 6 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod Civil.

In consecinta, normei de modificare a valorii prag in sensul majorarii cuantumului creantei, intervenita pe parcursul solutionarii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei, nu i se poate da o aplicare retroactiva in privinta cererilor formulate anterior intrarii sale in vigoare.

In examinarea conditiilor de admisibilitate si temeinicie asupra cererii creditorului, judecatorul sindic urmeaza sa se raporteze la caracterele creantei invocate, prevazute de legea in vigoare la data introducerii cererii, iar nu de la momentul pronuntarii hotararii.

A da o alta interpretare, inseamna a-i solicita creditorului, inca de la data introducerii cererii, o anumita conduita care nu era prevazuta de lege si, pe de alta parte, a admite faptul ca solutionarea cererii creditorului este supusa unor factori aleatorii, interveniti in perioada dintre introducerea cererii si solutionarea acesteia.

Or, principiul previziunii legitime se opune unei astfel de interpretari si aplicari a legii, astfel incat, in lipsa unor norme tranzitorii din actul normativ de modificare, se impune aplicarea legii din forma in vigoare la data introducerii cererii.

Prin urmare, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) si (5) si art. 149 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 725 alin. (1) si (4) din Codul de procedura civila si art. 6 alin. (1) din Noul Cod Civil, in lipsa unor norme tranzitorii contrare in actul normativ prin care se majoreaza valoarea – prag, indeplinirea cerintei cuantumului minim al creantei, prevazuta de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 se verifica de judecatorul sindic prin raportare la data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolventei.

Sursa: Mpublic.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *