0733 408 895 / 0720 721 073 office@bgarecuperari.ro
Solutia creantelor tale
xsid

Distribuie acest articol!

In Monitorul Oficial nr. 447/2011 a fost publicata Decizia ICCJ nr. 7/2011 privind recursul in interesul legii formulat de Procurorul General in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. (2) fraza I Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile instituit de acest articol curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari.

 


Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national, cu privire la aceasta problema de drept, a fost relevata o practica neunitara.

Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au apreciat ca termenul de 30 de zile, reglementat de norma precitata curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, in temeiul art. 332 alin. (2) din Codul de procedura penala, argumentandu-se ca recursul declarat impotriva unei incheieri prin care s-a dispus mentinerea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare, potrivit art. 141 alin. (3) din Codul de procedura penala, ulterior, organul de urmarire trebuind sa propuna prelungirea duratei arestarii preventive, deoarece, fiind o procedura speciala, instanta nu poate aplica dispozitiile comune ale art. 300², raportat la art. 160b din Codul de procedura penala.

Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au apreciat ca termenul de 30 de zile, prevazut de art. 274 alin. (2) fraza I din Codul de procedura penala, curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

In sustinerea acestei opinii s-a argumentat ca etapa procesuala a judecatii se intinde pana la momentul ramanerii definitive a hotararii prin care instanta de fond a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, fiind, deci, incidente dispozitiile referitoare la arestarea preventiva a inculpatului in cursul judecatii, respectiv art. 300² din Codul de procedura penala. Ulterior momentului aratat arestarea inculpatului are din nou natura juridica a arestarii preventive din cursul urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile art. 155 si ale art. 159 din Codul de procedura penala. Astfel, s-a stabilit ca durata arestarii nu poate fi stabilita de catre instanta de fond, urmand ca starea de arest sa fie verificata cu respectarea termenului de 60 de zile, pana la ramanerea definitiva a solutiei, ulterior, in conditiile in care ramane definitiva solutia primei instante, masura arestarii preventive putand fi prelungita cu respectarea termenului de 30 de zile.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii si a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General, dispunand ca dispozitiile art. 274 alin. (2) fraza I din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca, in situatia restituirii cauzei, potrivit art. 272 din Codul de procedura penala, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

Sursa: Infolegal

Distribuie acest articol!