0733 408 895 / 0720 721 073 office@bgarecuperari.ro
Solutia creantelor tale
xsid

Distribuie acest articol!

Situaţiile în care se pot face astfel de operaţiuni şi condiţiile cerute de legislaţia în vigoare.

Două persoane juridice care au datorii reciproce le pot stinge prin compensare. Aceasta operează ca o dublă plată, ducând la stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. Reglementările privind această operaţiune sunt diferite în funcţie de naţionalitatea părţilor între care se face compensarea. De asemenea, sunt diferite şi atunci când compensarea se face cu statul.

Compensarea facturilor între persoane juridice romåne
Compensarea între persoane juridice române se poate face nu­mai prin ordin de compensare, con­form HG nr. 685/1999.
Pentru facturi cu valori mai mari de 10.000 de lei, compensarea datoriilor neplătite la termenele sca­dente, mai vechi de 30 de zile, se poate efectua doar prin Serviciul de Compensare din cadrul Institu­tului de Management şi Infor­ma­tică.
Pentru sume reprezentând contravaloarea facturilor mai mici de 10.000 de lei inclusiv, compensarea reciprocă între contribuabili persoa­ne juridice se poate efectua şi în afa­ra Serviciului de Compensare din ca­drul Institutului de Management şi In­for­matică, însă cu ordinele de com­pen­sare tipizate, cu regim special.

Institutul de Management şi Informatică din cadrul Minis­te­ru­lui Industriei şi Comerţului pri­meş­te cererile de compensare, ana­li­zea­ză şi negociază periodic compensarea obligaţiilor reciproce prin emiterea ordinelor de compensare.
Societăţile sunt obligate să trans­mită Institutului, online sau pe suport magnetic, datele privind plăţile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 10.000 de lei şi cererile de compensare care cuprind situaţia crean­ţe­lor şi a datoriilor restante.

Pentru facturile care se înca­drea­ză în aceste condiţii se transmit următoarele informaţii:
– codul fiscal al persoanei ju­ri­dice raportoare;
– codul fiscal al persoanei juri­dice creditoare/debitoare faţă de ca­re raportorul are de plătit/în­casat;
– numărul şi data emiterii facturii de către persoana juridică cre­ditoare/debitoare;
– valoarea facturii care urmea­ză să fie încasată de persoana ju­ri­dică raportoare de la persoana juri­dică beneficiară;
– valoarea facturii care ur­mea­ză să fie plătită de persoana juridi­că raportoare persoanei juridice fur­nizoare;
– volumul creditelor nerambursate în termen către băncile fi­nanţatoare, inclusiv dobânzile afe­rente;
– volumul debitelor către bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bu­getele fondurilor speciale, neachitate în termen, inclusiv majorările de întârziere datorate şi penaliză­ri­le, după caz;
– volumul creanţelor faţă de persoanele juridice, care se finan­ţează total sau parţial de la bugetul de stat;
– volumul creditelor comercia­le acordate de agenţii econo­mici, ne­rambursate la scadenţă.

Transmiterea datelor privitoare la datorii şi creanţe se poate face fo­losind adresa de Internet: http:// gama.imi.ro sau www.minind.ro şi apoi se alege din meniu Pagini Găz­duite – Portalul privind compensa­rea creanţelor.
După introducerea în sistem a acestor date, persoanele juridice au obligaţia să le actualizeze permanent la intervale de cel mult 30 de zile, operând modificările survenite.
Contribuabilii persoane juridi­ce care nu înregistrează datorii sau creanţe mai vechi de 30 de zile şi care au o valoare mai mare de 10.000 de lei nu sunt obligate să transmită informaţiile. Însă dacă doresc să intre în sistemul de compensare pot transmite şi facturi mai noi de 30 de zile, cu valori mai mici de 10.000 lei/factură.
În orice situaţie, indiferent de mărimea sumei restante, este in­ter­zisă utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevă­zu­te în regulamentul de compensare aprobat prin HG nr. 685/1999.
Ordinele de compensare au regim special, sunt numerotate din tipografie, iar evidenţa lor este stric­tă. Ordinul de compensare e­mis de Serviciul de Compensare reprezintă document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanţelor şi a datoriilor care au făcut obiectul compensării. Or­di­nul de compensare se anexează la nota contabilă.

Legislaţia incidentă:
– HG nr. 685 din 23 august 1999 pentru aprobarea Normelor meto­do­logice privind monitoriza­rea da­­toriilor nerambursate la scaden­ţă ale contribuabililor, persoa­ne ju­ri­di­ce, în vederea diminuării blo­cajului financiar şi a pierderi­lor din economie, şi a Regula­men­tului de compensare a datoriilor ne­rambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juri­dice;
– Ordonanţa de Urgenţă a Gu­ver­nului nr. 77 din 1 iunie 1999 pri­vind unele măsuri pentru pre­ve­ni­­rea incapacităţii de plată.

Procedura de compensare între o societate romånă şi una străină
Compensarea datoriilor între o societate din România şi una nere­zidentă nu intră sub incidenţa re­gle­mentărilor referitoare la ordine­le de compensaţie cu regim special. Aceste operaţiuni se supun dispo­ziţiilor de drept comun din Codul Civil (art. 1.143-1.153).
Pentru a se putea înregistra în contabilitate, este suficient un în­scris între părţi, prin care să convi­nă compensarea şi să cuprindă da­te­le facturilor şi altor acte referitoa-re la sumele ce urmează a fi compensate. Se poate folosi şi modelul ordinelor de compensare privind persoanele juridice române, pre­zen­tat în anexa HG nr. 689/1999.
Însă rezidenţii care realizează operaţiuni nemonetare cu nerezidenţii în mod direct, şi nu prin in­termediul unei instituţii financiare, au obligaţia de a raporta aceste tranzacţii la Banca Naţională a României – Direcţia Statistică.
Operaţiunile nemonetare sunt cele care se desfăşoară fără transferarea de fonduri (de exemplu, compensarea unui export de marfă cu un import de marfă sau invers). Prin urmare, compensările sunt operaţiuni nemonetare.

Nerezidenţii sunt:
– persoane juridice şi orice alte entităţi cu sediul în străinătate, precum şi persoane fizice, cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi cu domiciliul în străinătate, care sunt autorizate şi/sau înregistrate să desfăşoare activităţi economice în străinătate, în mod indepen­dent, în condiţiile prevăzute de re­glementările legale în vigoare;
– sucursale, agenţii, reprezentanţe, birouri şi orice alte entităţi ale persoanelor juridice române sau altor entităţi române, înregistrate şi/sau autorizate să funcţione­ze în străinătate;
– ambasade, consulate şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale altor state în România, pre­cum şi organizaţii internaţio­nale sau reprezentanţe ale unor astfel de organizaţii care funcţionează în România.
Legislaţia incidentă:
– 1.143-1.153 Cod Civil;
– Norma BNR nr. 26 din 12 de­cem­brie 2006 privind raportarea statistică a datelor pentru elabora­rea balanţei de plăţi, cu modifică-ri­le prevăzute în Norma nr. 12/ 15.12.2009.

Compensarea datoriilor către bugetul de stat.
Dacă Fiscul are de restituit anumite sume către contribuabil şi, în acelaşi timp, are şi creanţe faţă de acesta, operează compensarea. Com­­pensarea se face de către orga­nul fiscal competent, la cererea de­bitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existen­ţa unor creanţe reciproce, cu excep­ţia sumelor negative din decontu­rile de TVA fără opţiune de ram­bur­sare. Însă dispoziţia legală pri­vind compensarea din oficiu nu este imperativă, întrucât, conform Codului de procedură fiscală, orga­nul „poate” efectua această com­pen­sare. Deci contribuabilul n-ar trebui să se bazeze pe organul fiscal şi ar fi mai bine să facă cerere.

Prin compensare se sting crean­ţele administrate de Ministerul Eco­nomiei şi Finanţelor cu crean­ţele debitorului reprezentând su­me de rambursat sau de restituit de la bu­get, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi do­bân­desc reciproc atât calitatea de cre­ditor, cât şi pe cea de debitor. Cre­anţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu cre­an­ţele debitorului reprezentând su­me de restituit de la bugetele locale.

În cazul compensărilor efectuate de organul fiscal din oficiu, cre­an­ţele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din di­fe­renţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional.
Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele dife­ren­ţe rămase vor fi compensate cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută de lege.
Organul competent trebuie să înştiinţeze în scris debitorul despre măsura compensării la cerere, în termen de 7 zile de la data efectuă­rii operaţiunii. Legea nu prevede însă această obligaţie în cazul compensării din oficiu.
Legislaţia incidentă:
– art. 116 Codul de procedură fiscală.

Compensarea cu sume de la bugetele locale
În luna aprilie, Senatul a adoptat un proiect de modificare a Co­du­lui de procedură fiscală, care pre­vede că anumite sume pe care con­tri­buabilul le are de primit de la bu­getele instituţiilor/ad­minis­­traţii­lor publice locale vor putea fi compensate cu datoriile acestuia. Este vorba de sumele neachitate de stat, da­to-rită nevirării acestora de la bugetul de stat către bugetele locale. Aceste sume reprezintă con­trava­loarea bu­nurilor livrate sau a serviciilor pres­tate de contribuabili pentru obiective de investiţii pu­blice.
În prezent, acest proiect se află la Camera Deputaţilor, având deja avizul favorabil al Comisiei juridi­ce. Mai aşteaptă raportul Comisiei de buget-finanţe, care a depăşit de­ja cu mai bine de o lună termenul de depunere.

Sursa: Saptamana Financiara

Distribuie acest articol!