Go to Top

Inselaciunea in conventii potrivit Noului Cod penal

In ultimii ani, numarul plangerilor penale prin care este reclamata savarsirea unor infractiuni de inselaciune a crescut constant, cu precadere in ceea ce priveste faptele comise cu prilejul incheierii sau executarii unui contract.  Situatia este generata de o idee incoltita in mentalul colectiv, aceea ca aproape orice neexecutare a obligatiilor contractuale reprezinta o inselaciune in sine. De nenumarate ori insa, valurile de plangeri penale se dovedesc lipsite de orice fundament.

Teoretic, pentru un profesionist in domeniul dreptului penal, distinctiile intre faptele care atrag raspunderea penala si cele care atrag raspunderea civila contractuala sunt cat se poate de clare. Insa, in lumina dispozitiilor noului Cod penal, precum si a situatiilor particulare intalnite in practica, este util de prezentat viziunea actuala cu privire la inselaciunea in conventii.

Inducerea in eroare

Inselaciunea este reglementata in cuprinsul art. 244 din , in doua variante de comitere a faptei. Prima, cea simpla, consta in inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, fiind pedepsita cu inchisoarea de la sase luni la trei ani. A doua varianta, cea agravata, incrimineaza folosirea de nume sau calitati mincinoase ori alte mijloace frauduloase in vederea savarsirii faptei, limitele pedepsei cu inchisoarea fiind de la unu la cinci ani.

In cuprinsul Codului penal din 1969, inselaciunea in conventii avea o reglementare distincta. Mai exact, prin art. 215 alin. (3) era incriminata inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate. Aceasta incriminare speciala nu a mai fost preluata in actuala reglementare, fapt ce nu coincide cu o dezincriminare a inselaciunii in conventii, fiind incidente si in aceasta ipoteza dispozitiile cu arie generala din cuprinsul art. 244 din noul Cod penal. E de notat, totodata, faptul ca a disparut conditia privind caracterul determinant al erorii in care a fost indusa persoana vatamata, in lipsa careia nu ar fi incheiat sau executat contractul. Acest aspect este pe alocuri redundant si, oricum, aproape imposibil de probat in practica, avand o componenta majora de ordin subiectiv.

O conditie unanim acceptata pentru retinerea infractiunii de  o reprezinta actiunea faptuitorului de amagire a unei persoane, astfel incat aceasta sa dobandeasca o reprezentare denaturata, falsa, asupra unei anumite situatii, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract. In lipsa utilizarii unor metode dolosive din partea faptuitorului, apte a induce sau a mentine in eroare persoana vatamata la incheierea si executarea contractului, simplul refuz al indeplinirii angajamentelor contractuale asumate nu atrage incidenta legii penale.

Sursa: Infolegal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *