Go to Top

Infractiunile contra patrimoniului in Noul Cod penal

Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv prioritar al oricarui sistem de drept, patrimoniul reprezentand o componenta importanta a vietii de zi cu zi a oricarei persoane fizice sau juridice, de care depinde atat satisfacerea cerintelor curente, dar mai ales prosperitatea, la nivel individual, precum si micro sau macro social.

Legislatia penala romana, in contextul legislatiilor penale moderne ale Europei, a plasat, in decursul timpului, printre cele mai de seama reglementari juridico penale infractiunile contra proprietatii (Codul Cuza) sau contra patrimoniului (Codul Carol al II lea).

In Codul penal roman, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969 si cu publicarile ulterioare pana la nivelul Legii nr. 140/1996, aceste infractiuni au fost comasate intr un titlu unic: „”, dupa ce anterior subzistasera doua titluri distincte (infractiuni contra avutului personal sau particular si infractiuni contra avutului obstesc).

In , normele de incriminare a faptelor contra patrimoniului au fost sistematizate in cinci capitole, tinand seama de situatiile de fapt in care se pot gasi bunurile ca entitati patrimoniale, cat si de caracterul sau natura actiunilor ilicite prin care pot fi modificate aceste situatii de fapt. De altfel, aceasta sistematizare nu reprezinta o premiera pentru legislatia penala romana, ci o revenire la traditie: Codul penal de la 1864 sistematiza crimele ai delictele proprietatii pe 9 sectiuni; Codul penal de la 1936 prevedea crimele si delictele contra patrimoniului in Titlul XIV care cuprindea 4 capitole.

TITLUL II. Infractiuni contra patrimoniului din
Noul Cod penal

CAPITOLUL I. Furtul (Art. 228 – Art. 232) 

  • Art. 228  – Furtul 
  • Art. 229  – Furtul calificat 
  • Art. 230  – Furtul in scop de folosinta 
  • Art. 231  – Pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila 
  • Art. 232  – Sanctionarea tentativei 

CAPITOLUL II. Talharia si pirateria (Art. 233 – Art. 237) 

  • Art. 233  – Talharia 
  • Art. 234  – Talharia calificata 
  • Art. 235  – Pirateria 
  • Art. 236  – Talharia sau pirateria urmata de moartea victimei 
  • Art. 237  – Sanctionarea tentativei 

CAPITOLUL III. Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii (Art. 238 – Art. 248) 

  • Art. 238  – Abuzul de incredere 
  • Art. 239  – Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor 
  • Art. 240  – Bancruta simpla 
  • Art. 241  – Bancruta frauduloasa 
  • Art. 242  – Gestiunea frauduloasa 
  • Art. 243  – Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor 
  • Art. 244  – Inselaciunea 
  • Art. 245  – Inselaciunea privind asigurarile 
  • Art. 246  – Deturnarea licitatiilor publice 
  • Art. 247  – Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile 
  • Art. 248  – Sanctionarea tentativei

CAPITOLUL IV. Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice (Art. 249 – Art. 252) 

  • Art. 249  – Frauda informatica 
  • Art. 250  – Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos 
  • Art. 251  – Acceptarea operatiunilor financiare efectuate in mod fraudulos 
  • Art. 252  – Sanctionarea tentativei 

CAPITOLUL V. Distrugerea si tulburarea de posesie (Art. 253 – Art. 256) 

  • Art. 253  – Distrugerea 
  • Art. 254  – Distrugerea calificata 
  • Art. 255  – Distrugerea din culpa 
  • Art. 256  – Tulburarea de posesie 

Solutia clasificarii infractiunilor contra patrimoniului in mai multe categorii este promovata si in codurile penale ale unor tari membre ale Uniunii Europene adoptate mai recent, cum este cazul Codului penal francez sau al Codului penal spaniol, dar si al codurilor mai vechi (spre exemplu Codul penal italian, Codul penal german etc.).

Pedepsele prevazute in normele de incriminare a faptelor contra patrimoniului in Noul Cod penal sunt mult mai reduse decat in Codul penal in vigoare, reducere ce a avut in vedere:

a) pedepsele aplicate in concret de instante pentru aceasta categorie de infractiuni;
b) necesitatea corelarii cu dispozitiile din Partea generala referitoare la mecanismele de sanctionare a pluralitatii de infractiuni, dar si la limitele de pedeapsa prevazute pentru aplicarea modalitatilor alternative de individualizare a executarii sanctiunilor;
c) necesitatea reflectarii in limitele legale de pedeapsa a ierarhiei firesti a valorilor sociale care fac obiect de ocrotire penala;
d) necesitatea revenirii la traditia Codurilor penale anterioare (Codul penal de la 1864, cel din 1936 si Codul penal in vigoare in forma avuta la adoptarea sa in 1968).

Sursa: Infolegal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *