Go to Top

Care sunt efectele instituiei instigarii neurmate de executare

exista atunci cand cel instigat, indiferent de cauza sau motive, nu trece la executarea faptei, precum si atunci cand cel instigat, care a trecut la executare, s-a desistat ori a impiedicat de bunavoie producerea rezultatului, mai inainte de descoperirea faptei.

 

Instigarea neurmata de executare acopera doua situatii de fapt deosebite: instigarea neurmata de un inceput de executare (cel instigat nu trece la executarea faptei, savarseste o tentativa nepedepsibila) si  instigarea neurmata de o executare pedepsibila (autorul instigat s-a desistat sau a impiedicat de bunavoie producerea rezultatului).

Atat actele de instigare neurmate de executare, cat si cele de instigare urmate de desistarea autorului ori de sunt puse sub acelasi plan al raspunderii penale.

Pe de o parte, instigarea nu si-a produs efectul urmarit de , iar pe de alta parte, nici desistarea autorului si nici impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatul nu schimba pozitia initiala a instigatorului care nu a contribuit cu nimic la desistare sau la impiedicarea producerii rezultatului.

In ambele cazuri, actele de instigare se pedepsesc de sine statator, indiferent de felul instigarii, directa sau indirecta.

In primul caz, instigarea neurmata de executare nu constituie o forma de participatie penala, fiindca nu s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul nu poate fi pedepsit ca participant. Fapta lui constituie in acest caz o infractiune de sine-statatoare, care este incriminata separat in partea generala a Codului penal.

Astfel, conform art. 29 alin. (1) C.pen., actele de instigare neurmate de executarea faptei se santioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre minimul special al pedepsei prevazute pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general.

Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani. La aceasta forma de instigare neurmata de executare, instigatorul devine autor al infractiunii si de aceea, complicii la instigare vor raspunde in calitate de complici la aceasta infractiune de sine-statatoare si pedepsiti, in principiu, ca si autorul acesteia.

In cel de-al doilea caz, instigarea neurmata de executare este o forma de participatie, fiindca autorul a savarsit fapta preavazuta de legea penala, insa el beneficiaza de cauza de impunitate prevazuta de art. 22 C.pen., ca unul care s-a desistat sau a impiedicat producerea rezultatului.

Aceasta circumstanta reala profita tuturor participantilor cu exceptia instigatorului, pe care legea il excepteaza de la beneficiul ei [art. 29 alin. (1) C.pen.]. Instigatorul este in acest caz un participant care nu beneficiaza de cauza de impunitate impreuna cu autorul, dar nici nu este sanctionat dupa regulile privitoare la pedepsirea participantilor, ci conform prevederilor art. 29 C.pen.

Conform acestor dispozitii, actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului se sanctioneaza, ca si instigarea neurmata de un inceput de executare, cu o pedeapsa intre minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general, iar in cazul pedepsei detentiunii pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani.

Sursa: Infolegal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *