Go to Top

Care sunt drepturile creditorilor in cadrul procedurii insolventei

In cazul in care aveti o creanta pecuniara impotriva unei societati care risca sa dea faliment, va bucurati de anumite forme de protectie.

 

O societate va datoreaza bani, dar a suspendat platile si, prin urmare, nu va poate plati. In acest caz, legea prevede in general doua posibilitati:

  • fie societatea poate fi salvata; in acest caz, va fi pusa sub administrare prin hotarare judecatoreasca. Scopul acestei proceduri este salvarea societatii, mentinerea activitatii sale, pastrarea locurilor de munca si stabilirea pasivelor, sau
  • situatia este suficient de grava pentru a justifica lichidarea societatii, adica, in limbaj comun, falimentul.

In ambele cazuri, de indata ce instanta s-a pronuntat, creditorii nu mai pot actiona individual impotriva societatii. Scopul acestui principiu este de a garanta ca toti creditorii se bucura de un tratament egal si de a proteja bunurile debitorului.

Pentru a fi platiti, trebuie sa va probati pretentia in fata persoanei – denumita in general administrator sau – care raspunde de reorganizarea sau lichidarea bunurilor debitorului.

Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de dispune, printre altele:

Prezentul regulament se aplica numai procedurii in cadrul careia centrul intereselor principale ale debitorului este situat in cadrul Comunitatii.

Instanta competenta sa deschida o procedura principala de insolventa ar trebui sa fie abilitata sa ordone masuri provizorii si de conservare din momentul depunerii cererii pentru deschiderea procedurii. Masurile de conservare dispuse atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de insolventa sunt foarte importante pentru a garanta eficienta acestei proceduri.

In acest sens, prezentul regulament ar trebui sa permita doua posibilitati: pe de o parte, instanta competenta in procedura principala ar trebui sa fie abilitata sa ordone si masuri provizorii de protejare a bunurilor situate pe teritoriul altor state membre, pe de alta parte, un lichidator desemnat provizoriu inainte de deschiderea procedurii principale poate, in statul membru in care exista un sediu apartinand debitorului, sa solicite adoptarea masurilor de conservare prevazute de legislatia din statele respective.

Inaintea deschiderii procedurii principale de insolventa, deschiderea unei proceduri de insolventa in statul membru in care debitorul are un sediu nu ar trebui sa poata fi solicitata decat de creditorii localis si creditorii de la sediul local sau in cazurile in care dreptul statului membru in care debitorul are centrul intereselor sale principale nu permite deschiderea unei proceduri principale.

Aceasta limitare este justificata de faptul ca se intentioneaza sa se limiteze la minimum necesar cazurile in care proceduri teritoriale independente sunt solicitate inaintea procedurii principale de insolventa. Daca se deschide procedura principala de insolventa, procedurile teritoriale devin secundare.

Dupa deschiderea procedurii principale de insolventa, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a solicita deschiderea unei proceduri de insolventa intr-un stat membru in care debitorul are un sediu. Lichidatorul din cadrul procedurii principale sau orice alta persoana abilitata in acest scop conform legislatiei interne a statului membru respectiv poate solicita deschiderea de proceduri secundare de insolventa.

Procedurile secundare de insolventa pot urmari scopuri diferite, in afara de protejarea intereselor locale. Se pot ivi cazuri in care patrimoniul debitorului este prea complex pentru a fi administrat in bloc sau diferentele dintre sistemele juridice respective sunt atat de mari incat pot aparea dificultati ca urmare a extinderii efectelor derivand din legislatia statului de deschidere la celelalte state in care se afla bunurile.

Din acest motiv, lichidatorul din cadrul procedurii principale poate solicita deschiderea de proceduri secundare pentru o administrare eficienta a patrimoniului.

Recunoasterea automata a unei proceduri de insolventa careia i se aplica in mod obisnuit legea statului de deschidere poate interfera cu normele care reglementeaza tranzactiile desfasurate in alte state membre. Pentru a proteja asteptarile legitime si siguranta tranzactiilor intr-un alt stat membru decat cel de deschidere, ar trebui sa se prevada o serie de exceptii de la norma generala.

Prezentul regulament se aplica procedurilor colective ce iau nastere in contextul insolventei debitorului care au ca urmare desistarea partiala sau totala a acestuia si desemnarea unui lichidator.

Prezentul regulament nu se aplica procedurilor de insolventa referitoare la societatile de asigurare, institutiile de credit, societatile de investitii care furnizeaza servicii ce implica detinerea de fonduri sau ale tertilor si la organismele de plasament colectiv.

Sursa: Europa.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *