Go to Top

Care este regimul juridic al contraventiei

Ca natura juridica, este o . Contraventia nu poate imbraca decat haina faptelor juridice stricto sensu, spre deosebire de alte tipuri de , ca de exemplu cele specifice dreptului civil, unde sunt recunoscute ca izvoare ale raspunderii toate speciile de fapte juridice (stricto sensu, actul juridic si evenimentele naturale).

 

Contraventia este un tip de activitate neconvenabila social-mente, deoarece vatama sau pericliteaza drepturile si interesele societatii sau ale unor persoane particulare. Termenul ,,contraventie” are pe planul dreptului contraventional (sub specie juris) trei acceptiuni, al caror continut se contureaza in functie de punctul de vedere din care este privita notiunea analizata. Dintre aceste sensuri, doua sunt acceptiuni abstracte, iar unul este concret .

In abstracto, contraventia poate fi privita in raport cu alte forme de ilicit sau pentru delimitarea, intre ele, a diferitelor specii de ilicit contraventional. Vazuta lato sensu si abstract, contraventia este o fapta prevazuta de legea contraventionala savarsita cu .

Tot general, dar stricto sensu, contraventia este o fapta prevazuta (descrisa) de legea contraventionala. Normele care stabilesc contraventiile au ca ratiune supozitia ca fapta interzisa s-ar putea repeta, contraventia fiind din aceasta perspectiva, la fel ca infractiunea, o specie de ilicit ipotetic .

In concreto, contraventia este o fapta a unei persoane, savarsita cu vinovatie, prin care se incalca o norma ce o interzice, calificand-o contraventie. In aceasta acceptiune, contraventia este un comportament desfasurat in lumea inconjuratoare, care poate fi incadrat in tiparul unei norme contraventionale. O.G. nr. 2/2001 cuprinde definitia generala a contraventiei, in timp ce definitiile (descrierile) particulare ale contraventiilor sunt reglementate de normele prin care se stabilesc si se sanctioneaza fiecare contraventie.

Definitia generala legala a contraventiei se gaseste in art. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform caruia: „Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata (s.n.) prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti”.

Intre definitia contraventiei si cea a infractiunii exista asemanari, dar avem si o deosebire evidenta, respectiv lipsa trasaturii pericolului social. Ca o consecinta a lipsei acestei trasaturi, in reglementarea contraventionala nu vom gasi o institutie similara cu cea cuprinsa in art. 181 C.pen. (fapta care nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii).

Din punct de vedere social, contraventia este o fapta prin care se cauzeaza o vatamare unui subiect de drept sau se pune in pericol ordinea sociala. De pilda, contraventia de tulburare a ordinii si linistii publice produce in sanul societatii o stare de insecuritate si neliniste.

Din punct de vedere natural, contraventia apare ca o deviere de conduita a unui membru al societatii, care este lipsit de respect fata de ceilalti componenti ai grupului din care face parte.

Din perspectiva morala, contraventia apare ca o activitate contrara constiintei etice minime a societatii (minima moralia).

Sursa: Infolegal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *