In Monitorul Oficial nr. 173 din 11 martie 2014 a fost publicata initiativa legislativa a cetatenilor potrivit Legii nr. 189/1999 privind initiativa legislativa a cetatenilor pentru promovarea proiectului de lege privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
In cadrul Initiativei Legislative pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii se arata:
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
Prezentul cod reglementeaza raporturile individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii.
Anterior inceperii activitatii de catre salariat, angajatorul are obligatia de a inregistra contractul individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor.
In termen de 10 zile lucratoare de la inregistrarea contractului individual de munca, angajatorul va transmite inspectoratului teritorial de munca registrul general de evidenta a salariatilor.
Angajatorul are obligatia de a comunica in scris salariatului propunerea de modificare a contractului individual de munca.
Salariatul are obligatia de a comunica in scris raspunsul sau angajatorului in termen de 10 zile de la data luarii la cunostinta a propunerii.
In cazul in care salariatul nu este de acord cu propunerea angajatorului sau nu raspunde in termenul prevazut anterior, contractul individual de munca nu poate fi modificat.
In cazul in care salariatul este de acord cu propunerea de modificare a contractului individual de munca, partile vor incheia in scris actul aditional la contract in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta de catre angajator a acordului exprimat de catre salariat. Actul aditional va intra in vigoare in momentul semnarii de catre parti, chiar daca acesta este incheiat dupa expirarea termenului de 15 zile.
La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si introduce in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca in timpul executarii contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada existentei contractului individual de munca.
Partile nu pot conveni introducerea unei clauze de neconcurenta in contractul individual de munca decat in situatia in care angajatorul dovedeste ca prestarea unei activitati de catre salariat este de natura sa produca un prejudiciu.
Angajatorul poate denunta unilateral clauza de neconcurenta oricand pe parcursul aplicarii acesteia.
In mod exceptional, partile pot stabili aplicarea unei clauze de neconcurenta dupa incetarea contractului individual de munca, cu respectarea urmatoarelor conditii:
- precizarea expresa a activitatilor ce fac obiectul clauzei;
- precizarea expresa a duratei de aplicabilitate a clauzei;
- indicarea locurilor de munca pentru care opereaza interzicerea la angajare;
- precizarea expresa a ariei teritoriale in care salariatul nu se poate angaja;
- dovedirea producerii unui prejudiciu real, concret si material angajatorului in cazul nerespectarii clauzei;
- stabilirea si plata indemnizatiei la care este indreptatit fostul salariat.
Sursa: Infolegal